miercuri, 30 martie 2011

The illusion of time

A trecut mult timp de atunci. Iti amintesti,nu? Eram undeva intr-o cu totul alta lume,unde era doar zapada sau soare mereu. Nu imi amintesc sa fi existat si ploi. Eram atat de mica si ferita de toate pericolele vietii,aveam maini  atat de fragede si fine,incat iti venea sa le iei in palme si sa nu le mai dai drumul. Foarte mica,cu ochi mari si albastrii,parul blond si tuns scurt cum il aveau  toate fetitele din acea vreme.  
      Chiar daca as incerca sa caut acea lume, nu as reusi sa o regasesc niciodata deoarece s-a ascuns bine in labirintul vietii care pare a fi tot mai greu de descifrat. Merg tot inainte,ceea ce ma face sa nu ma opresc niciodata.Acum,parca am acea frica pe care nu o cunosteam atunci, mereu exista  un cantec de care trebuie sa ma feresc,  un desen monocrom  care asteapta in tacere sa ii fie data o pata de culoare. Acea pata de culoare care da lumina tabloului incetosat de timpul care sta in loc. Inainte nu  imi era frica decat de noapte, de muscatura unui caine,sau in cel mai rau caz de tunete.       
  Am ajuns sa ascult cu placere acel sunet puternic al tunetului care iti ajunge pana in vene, sa privesc ploaia ca si pe o pata varsata pe coala de hartie a vietii. Atunci,nu stiam ca exista sfarsit. Daca stai bine si te gandesti,chiar nu exista. E doar  o iluzie a deziluziei care te face sa inchizi ochii si sa te gandesti cum ar fi daca… Nu spun ca mi-e dor,dar nici ca nu imi lipsesc acele zile ale copilariei.


 "Daca timpul ar fi avut varsta...ce toamna!" N.Stanescu

luni, 28 martie 2011

Privind prin ochiul naturii

Nu este loc mai frumos decat natura.Este sursa creatiei,sursa inspiratiei oricarei persoane.Este locul unde iti gasesti linistea ,locul unde poti sa iti asterni gandurile pe o coala de hartie fara ca nimeni sau nimic sa te opreasca. Decat ploaia. Da..ploaia la randul ei,face parte din tabloul perfect al meditatiei naturii.Are dreptul sa iti strice acea buna dispozitie de care aveai parte pana acum,cand ea apare pe nepregatite, facandu-te sa iti uzi chipul bine sculptat. 
  Incearca sa te afli in postura unui copac, alege copacul care iti deschide ochii catre imensa panorama a naturii.Te afli sus, in varful unui deal,de unde reusesti sa vezi intreaga lume.Poti printr-o clipire sa opresti graba si agitatia prin care cu totii trecem fara a ne da seama. Reusesti sa simti cu adevarat adierile vantului care iti magaie toate frunzele, pana si cele mai fragede... Iti dai seama ca esti inconjurat de fluturi si cantecul acestora,de pasari care isi scriu propria poveste pe cerul albastru,de o inocenta pura. Iubesti ca cerul sa iti zambeasca,iubesti ca soarele sa te incalzeasca cu razele lui pline de iubire si acea sclipire care se afla in ochii fiecaruia din noi. 
  Daca nu te simti bine in sufletul copacului, poti merge mai departe.Daca stai bine sa te gandesti,poti merge unde vrei tu,poti face tot ceea ce iti doreai de atata timp. Ajungi in inima unei cascade, mergi in pas cu apa pana in cele mai ascunse lacasuri ale pamantului pentru a descoperi frumusetile acestuia, frumuseti nepretuite. Ajungi sa dai la  o parte toate pietrele care iti stau in cale, doar pentru a ajunge in sufletul rece al pamantului,doar pentru a cunoaste acele locuri ascunse si neatinseTe scufunzi,pana in momentul in care iti dai seama ca este timpul sa te intorci la suprafara, unde iti este locul. Chiar daca nu vrei, deschizi ochii, te uiti de jur imprejur.Ceea ce vezi,te ajuta sa iti dai seama ca tot ce s-a intamplat,era doar un vis.Ai adormit pictand. Ploaia tocmai a inceput,iti uda paginile in care ti-ai  desenat in acuarela  frumusetile nemarginite ale vietii. Te grabesti sa ajungi acasa,unde te asteapta linistea camerelor intunecate care iti patrunde pana si in suflet.

sâmbătă, 26 martie 2011

Another dream wasted on you.

Se intampla uneori sa nu visezi nimic saptamani la rand, iar uneori sa visezi intr-o noapte cat pentru o saptamana intreaga. Ai visat vreodata ca cineva te asteapta pe un camp inverzit cu bratele larg deschise, te saruta si te priveste in ochi,ca si cum ar fi pentru ultima oara? Poate ca nu, poate nici nu te-ai gandit ca ai vrea sa iti inchipui asemenea momente.E frumos,e clar asemeni imaginii luni reflectate intr-o balta la miezul noptii...dar in acelasi timp si dureros. 
 Visezi in fiecare noapte altceva,dar in acelasi timp acelasi lucru. Aceeasi persoana plina de viata ,acelasi zambet larg care te face sa il doresti si mai mult, aceeasi ochi plini de dorinte si sperante.Chiar daca nu iti dai seama, aceste vise te fac sa mergi mai departe, iti dau acel elan al sperantei nevazute. Te fac sa iti dai seama ca aceste lucruri intr-o zi vor fi reale si le vei simti cu adevarat,si nu doar in vise.. Uneori mi-e atat de dor de tine,incat imi vine sa te rup din visele mele ,si sa te imbratisez la nesfarsit.