miercuri, 30 martie 2011

The illusion of time

A trecut mult timp de atunci. Iti amintesti,nu? Eram undeva intr-o cu totul alta lume,unde era doar zapada sau soare mereu. Nu imi amintesc sa fi existat si ploi. Eram atat de mica si ferita de toate pericolele vietii,aveam maini  atat de fragede si fine,incat iti venea sa le iei in palme si sa nu le mai dai drumul. Foarte mica,cu ochi mari si albastrii,parul blond si tuns scurt cum il aveau  toate fetitele din acea vreme.  
      Chiar daca as incerca sa caut acea lume, nu as reusi sa o regasesc niciodata deoarece s-a ascuns bine in labirintul vietii care pare a fi tot mai greu de descifrat. Merg tot inainte,ceea ce ma face sa nu ma opresc niciodata.Acum,parca am acea frica pe care nu o cunosteam atunci, mereu exista  un cantec de care trebuie sa ma feresc,  un desen monocrom  care asteapta in tacere sa ii fie data o pata de culoare. Acea pata de culoare care da lumina tabloului incetosat de timpul care sta in loc. Inainte nu  imi era frica decat de noapte, de muscatura unui caine,sau in cel mai rau caz de tunete.       
  Am ajuns sa ascult cu placere acel sunet puternic al tunetului care iti ajunge pana in vene, sa privesc ploaia ca si pe o pata varsata pe coala de hartie a vietii. Atunci,nu stiam ca exista sfarsit. Daca stai bine si te gandesti,chiar nu exista. E doar  o iluzie a deziluziei care te face sa inchizi ochii si sa te gandesti cum ar fi daca… Nu spun ca mi-e dor,dar nici ca nu imi lipsesc acele zile ale copilariei.


 "Daca timpul ar fi avut varsta...ce toamna!" N.Stanescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu