duminică, 3 aprilie 2011

I won't let this go, `cause it's true.

    Imi aud pasii intr-un ecou care se izbeste de toti peretii labirintului din care de atata timp incerc sa ies dar nu reusesc. M-am obijnuit aici, mi-am dat seama ca acesta este locul unde am visat dintotdeauna sa traiesc.Afara, totul e rece si pustiu.Nimic nu mai are aceeasi culoare si insufletire ca si aici. In acest loc al tacerii ma simt protejata de tine,te simt si te aud tot timpul cand vrei sa imi spui acele cuvinte care inmuguresc asemeni copacilor primavara. Aceasta lume a prins contur in mintea mea, si nu mai vreau sa ies niciodata din aceste locuri  unde stii ca ma vei gasi oricand.Pentru ca e lumea noastra...a mea, si a ta.
     In acest lan al tacerii incerc sa conturez sentimente care vor dainui intotdeauna. Nici o alta floare nu seamana cu cea pe care o aveam eu, nici un alt rasarit de soare nu seama cu cel in care erai tu, nimeni nu iti seamana si nu iti va semana vreodata.Imi doresc sa am aripi pentru a putea zbura peste oceanul adanc al timpului,ca sa ajung acolo unde vreau.
     Poate nu intelegi nimic din ce vreau sa spun, poate o sa iti ia ceva timp sa auzi acest cantec acerb.Ceea ce simt e aici,si tu stii asta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu