sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Viata

  Una dintre temele primite pentru acasa a fost sa meditam asupra subiectului " viata si scurtenia ei".Cea ce este adevarat,m-a pus putin pe ganduri,si cred ca acesta era si scopul temei date.
  Chiar daca credem de-a lungul vietii ca suntem niste oameni foarte mari,din contra..noi suntem doar niste vietuitoare ca toate celelalte, care nu inseamna chiar atat de mult pe cat credeam.Viata este doar un drum pe care unii reusesc sa ii parcurga,este o strada pe care cu totii vrem sa o traversam si doar unii  reusesc iar altii esueaza cand se astept mai putin,si pleaca...Suntem oameni,avem si avem o viata.Avem o viata si un suflet care ne ajuta si ne face zilele sa para mult mai lungi chiar daca acestea sunt foarte scurte.Multi sunt cei care trec prin viata dar umbla doar in nepasare si pierzanie.Nu ajung niciodata acolo unde candva si-ar fi dorit,dar par a fi fericiti chiar si asa.Au o viata si pe aceasta unii o strica sau o pierd de bunavoie.Uneori,trecem prin viata "ca si gasca prin apa".Nu auzim,nu vedem si nu simtim nimic.Nu vrem,sau nu putem?Sunt oameni care nu pot,dar vor..si oameni care nu vor,si ar putea.
  Viata va lua sfarsit mai repede decat ne vom astepta, si doar atunci ne vom da seama de lucrurile pe care ar fi trebuit sa le facem,dar nu le-am facut.Atunci vom privi in oglinda si vom vedea doar trupuri goale care candva,in trecut, si-au pierdut sufletul pe drum.Doar atunci vom vedea ceea ce ar fi trebuit sa pretuim,si nu am pretuit.


duminică, 15 ianuarie 2012

Prezentul zilelor de maine


 Vine seara si taramul viselor isi deschide din nou portile larg, ne cheama si ne cuprinde ca un brat puternic al deziluziei  si nu ne lasa sa parasim acele locuri ale visarii pana in zori de zi. Cand ajungem aici,putem sa facem ce vrem,atunci cand vrem.
  Totul e alb.Ne pierdem in lumea zapezii si ne e frica sa nu ajungem de unde am pornit.E asemeni unui labirint. Stim teoria cea de toate zilele.. daca o luam la stanga ajungem de unde am pornit,iar daca o luam la dreapta iesim,bineinteles unde ne doream. Chiar daca stim asta, inchidem ochii si o luam incotro ne duce instinctul. Ne duce spre pierzanie,sau ne duce catre o pata de culoare care se prelinge incet pe peretii inghetati ai vietii care niciodata nu te lasa deznadajduit chiar daca ai impresia de multe ori ca o faci. 
  Nu esti papusa de plus,nu esti un animal si nici pe departe ceva verde.Esti o persoana care cauta sa ajunga in zilele din viitor unde tot ce se intampla,se intampla doar cu voia ta,si nu cu a alcuiva.Vrei sa spargi peretii de gheata intre care ai stat atata timp.Te straduiesti sa aduci o pata de culoare peste tot pe unde treci,sa faci ca vocile care pana acum erau doar in capul tau sa se auda chiar si acolo unde sunetul nu poate sa patrunda, in cele mai adanci si ascunse parti ale lumii. Cam atat pe ziua de azi,ar fi bine sa dispara zapada asta care se depune din ce in ce mai mult peste tot, ar fi perfect daca gheata s-ar sparge iar noi am reusi sa patinam chiar si pe apa.