marți, 17 aprilie 2012

Larevedere 17

  Nici nu iti dai seama cat de repede fuge timpul asta, asculti o piesa..si buff.. a trecut o ora.Normal ca nu iti dai seama cat timp a trecut, nici macar nu ai observat ca e pe repeat. 
  Imi dau seama din ce in ce mai mult ca toate dorintele pe care le-am adunat de cand umblam cu doua codite, mi se indeplinesc, una cate una....Nu credeam in mitul stelei cazatoare,a pufului,a chestiilor de genul asta, dar vazand ca dorintele pe care atunci candva mi le puneam mi se indeplinesc, incep sa dau dreptate vorbelor batranilor care obijnuiesc sa ne umple timpul cu povesti nemuritoare in care chiar daca nu vrem, credem. La ora asta imi trec o multime de idei prin minte,dar cand incep sa vorbesc despre una, cealalta imi sare in minte.O fi de la oboseala.Dar ce problema! Inca cateva minute si fac 18 ani. Mi-e frica. Mi-e frica de necunoscut, de locul acela in care unii se pierd,iar altii reusesc sa treaca cu multa bagare de seama. Ma roade acea curiozitate.Curiozitate care mereu imi pune semnul intrebarii sub proape si semnul exclamarii pe buze. Vreau sa sar,sa fug sa cand ,sa strig si sa privesc in jur la nesfarsit.Sa colorez,sa dansez,sa iubesc si sa zambesc neconditionat. Vreau sa invat,sa fiu invatata si sa cunosc. Vreau sa rad, sa rad in hohote, sa daruiesc iubire, sa fac ca ploaia sa se usuce cazand. 
  Moment mort,care te face sa tresari din somn.Vrei sa dormi si nu stii de ce.Noapte buna straine, maine fac 18!  

miercuri, 11 aprilie 2012

Vocea tacerii

   Se spune ca uneori dorintele puse la caderea unei stele nu se indeplinesc.Se spune ca prima dragoste nu se uita niciodata...Se spune ca ploaia e mult mai rece atunci cand esti suparat, cand in interiorul tau totul se prabuseste.Se spune ca gustul dulce e mult mai dulce daca vine dupa cel amar.Se spune ca prima stea care apare pe cer noaptea este Luceafarul.Se mai spune si ca doua inimi care se iubesc,chiar daca nu sunt impreuna, se completeaza una pe cealalta.Cine as fi eu sa contrazic toate acestea? Stiu doar un singur lucru.Pentru a vedea toate astea,trebuie sa credem.
   Stii, e acea credinta care din adancul sufletului te striga, nu te lasa sa pasesti in necunoscut si te tine pe calea pe care ai ales sa pasesti..atunci,candva. Ar durea daca as spune ca toate acestea nu sunt adevarate,si niciodata nu as face acest lucru deoarece stiu ca toate astea exista,le putem simti si le putem vedea oricand vrem,si ne dorim cu adevarat. Se mai spune ca "niciodata sa nu spui niciodata".E adevarat.Am spus de prea multe ori acea vorba care mereu speram, si imi doream sa fie adevarata, dar in adancul sufletului stiam ca nu este posibil.Nu noi hotaram cand un lucru urmeaza sa se termine, nu noi suntem aceia care chiar daca stim ca un lucru nu este posibil, l-am putea face real.Vrem sa fim fericiti?Prima data trebuie sa simtim durerea.Daca nu stim ce este aceea durerea, de unde am stii cand suntem cu adevarat fericiti?Suntem fericiti atunci cand ne uitam in spate si vedem acel drum lung pe care l-am parcurs cu atata durere, acea apa care ne-a secat de puteri si acele pietre care simteam ca ne lovesc din ce in ce mai tare.Vrei sa strigi?Cine te opreste?Nimeni!Vrei sa simti?Fa tot posibilul ca acest lucru sa devina real, sa simti cu adevarat,sa strigi cu voce tare si nu doar inauntru.Simti nevoia sa plangi?Plange.Iubesti?Spune-i persoanei pentru care simti acest lucru,ca tu chiar o faci.E greu sa renunti la o dorinta pe care o ai de cand te stii, la o dorinta dinaintea careia nu iti amintesti cum iti era viata,dorinta fara de care nu ai fi fost tu,cel care esti in ziua de astazi.
  Stii...uneori vrem sa lasam o pata de culoare in urma noastra si nu stim cum sa o facem.Vrem sa redam unei persoane zambetul de odinioara,dar nu stim in ce mod.Trebuie doar sa credem in noi si in propriile noastre dorinte pentru a ajunge acolo unde cu totii visam, sa pasim pe taramul fericirii, deoarece acolo ne este locul si acolo cu totii vom putea privi in urma si vom realiza ca nimic prin ceea ce am trecut nu a fost in zadar. 

marți, 10 aprilie 2012

Azi e primavara,maine poate v-a fi vara

  Acum cateva minute ma uitam la postarile la care acum un an ma chinuiam sa le fac cat mai pe intelesul tuturor, si imi dau seama cat de mult timp a trecut de atunci, cate lucruri s-au schimbat si totodata cate au ramas la fel. 
  Acum un an afara era doar ploaie, ploaie si nori, ceata si ger..Acum, afara e soare,e cald, dar totodata si rece.E bine, dar pot spune ca e si rau.Orice lucru pe care il facem are atat suisuri cat si coborasuri, de asta sa fiti siguri!De ce spun asta? Pentru ca de fiecare daca cand ma gandesc ca am reusit insfarsit sa fac "lumina", partea "intunecata" nu intarzie sa isi faca aparitia,chiar daca o face, sau o v-a face putin mai tarziu. Dar ce conteaza asta?Nu conteaza chiar deloc.Cu totii trebuie sa ne bucuram de soare atata timp cat acesta ne lumineaza ziua, cu totii trebuie sa speriem noaptea sau sa o ascundem in tacerea intunericului rece prin care cu totii ne zbatem sa trecem uneori. E liniste.E liniste si e bine. E ora 6:50 si soarele se pregateste sa apuna, lasand pe pamant doar o umbra care ne spune ca a fost aici, dar a fost nevoit sa si plece... E bine.E bine pentru ca in ultima vreme am invatat sa respir, am invatat sa merg mai departe si sa cant.Am invatat sa nu raman acolo unde candva stateam atata vreme...fara nici un motiv.E bine pentru ca chiar daca te doare, am invatat sa scot acul din rana si sa o iau de la capat.Am invatat sa zambesc chiar si atunci cand nimeni nu priveste spre buzele mele, chiar si atunci cand nimeni nu imi sopteste nimic, dar eu aud acele soapte pentru ca atunci,candva,el o facea. 
  Fiecare zi este diferita.Chiar si azi,cand dis de dimineata spuneam ca v-a fi o zi lunga, mi-am demonstrat ca nu este asa. Chiar daca linistea de seara imi invaluie ploapele, eu inca incerc sa le tin deschise.Poi sa fiu ceea ce vreu, pentru ca am incredere in mine si in cel ce poate sa priveasca in sufletul meu,fara ca ochelarii de soare sa opreasca asta.