miercuri, 11 aprilie 2012

Vocea tacerii

   Se spune ca uneori dorintele puse la caderea unei stele nu se indeplinesc.Se spune ca prima dragoste nu se uita niciodata...Se spune ca ploaia e mult mai rece atunci cand esti suparat, cand in interiorul tau totul se prabuseste.Se spune ca gustul dulce e mult mai dulce daca vine dupa cel amar.Se spune ca prima stea care apare pe cer noaptea este Luceafarul.Se mai spune si ca doua inimi care se iubesc,chiar daca nu sunt impreuna, se completeaza una pe cealalta.Cine as fi eu sa contrazic toate acestea? Stiu doar un singur lucru.Pentru a vedea toate astea,trebuie sa credem.
   Stii, e acea credinta care din adancul sufletului te striga, nu te lasa sa pasesti in necunoscut si te tine pe calea pe care ai ales sa pasesti..atunci,candva. Ar durea daca as spune ca toate acestea nu sunt adevarate,si niciodata nu as face acest lucru deoarece stiu ca toate astea exista,le putem simti si le putem vedea oricand vrem,si ne dorim cu adevarat. Se mai spune ca "niciodata sa nu spui niciodata".E adevarat.Am spus de prea multe ori acea vorba care mereu speram, si imi doream sa fie adevarata, dar in adancul sufletului stiam ca nu este posibil.Nu noi hotaram cand un lucru urmeaza sa se termine, nu noi suntem aceia care chiar daca stim ca un lucru nu este posibil, l-am putea face real.Vrem sa fim fericiti?Prima data trebuie sa simtim durerea.Daca nu stim ce este aceea durerea, de unde am stii cand suntem cu adevarat fericiti?Suntem fericiti atunci cand ne uitam in spate si vedem acel drum lung pe care l-am parcurs cu atata durere, acea apa care ne-a secat de puteri si acele pietre care simteam ca ne lovesc din ce in ce mai tare.Vrei sa strigi?Cine te opreste?Nimeni!Vrei sa simti?Fa tot posibilul ca acest lucru sa devina real, sa simti cu adevarat,sa strigi cu voce tare si nu doar inauntru.Simti nevoia sa plangi?Plange.Iubesti?Spune-i persoanei pentru care simti acest lucru,ca tu chiar o faci.E greu sa renunti la o dorinta pe care o ai de cand te stii, la o dorinta dinaintea careia nu iti amintesti cum iti era viata,dorinta fara de care nu ai fi fost tu,cel care esti in ziua de astazi.
  Stii...uneori vrem sa lasam o pata de culoare in urma noastra si nu stim cum sa o facem.Vrem sa redam unei persoane zambetul de odinioara,dar nu stim in ce mod.Trebuie doar sa credem in noi si in propriile noastre dorinte pentru a ajunge acolo unde cu totii visam, sa pasim pe taramul fericirii, deoarece acolo ne este locul si acolo cu totii vom putea privi in urma si vom realiza ca nimic prin ceea ce am trecut nu a fost in zadar. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu